Pentru a putea comunica mai bine trebuie să ne reamintim ce înseamnă comunicarea. Conform dicţionarului petit Robert, a comunica înseamnă « a fi în relaţie ». Comunicarea este o relaţie de influenţă reciprocă între indivizi, deoarece este formată din două aspecte: transmiterea şi receptarea.

Transmitem informaţii prin intermediul cuvintelor atunci când împărtăşim ceea ce trăim sau ceea ce dorim. Primin informaţii prin intermediul ascultării. Prin urmare, ascultarea se dovedeşte a fi la fel de importantă în arta comunicării ca şi capacitatea de a vorbi. Este la fel de important să ştim să transmitem un mesaj ca şi faptul de a şti să primim mesajul transmis de către celălalt. Anumite persoane au dificultăţi în a-şi comunica sentimentele sau în a-şi exprima clar cererile, în timp ce alte persoane au mai multe probleme în ascultare.

Voi ştiţi care sunt punctele voastre forte şi care sunt punctele voastre slabe? Vă sugerez să verificaţi în relaţiile cu cei apropiaţi pentru a şti dacă, după părerea lor, aveţi o capacitate mai mare de a vorbi sau de a asculta. Majoritatea oamenilor nu se cunosc suficient de bine pe ei înşişi. Astfel că întotdeauna este o idee bună să verificăm cu cei care ne cunosc îndeaproape. Răspunsul pe care îl primim nu ne este convenabil întotdeauna, dar această obişnuinţă de a verifica cu ceilalţi se dovedeşte a fi un excelent exerciţiu pentru a ne diminua ego-ul. În plus, este foarte important să ne reamintim faptul că, comunicarea nu se realizează doar prin cuvinte şi prin ascultare. Toţi comunicăm într-o manieră verbală şi într-o manieră non verbală. Comunicarea verbală cuprinde cuvintele şi tonul folosit, timbrul şi intonaţia vocii etc. Comunicarea non verbală cuprinde privirea, expresia feţei, gesturile, mişcările corpului, atitudinea etc. Statisticile arată că cuvintele nu reprezintă decât 7 % din comunicare, vocea are o pondere de 38%, iar non verbalul reprezintă 55%.Vi s-a întâmplat cu siguranţă să ascultaţi o persoană în stare de furie spunându-vă : « Fă ceea ce vrei, nu mă deranjează. » şi ştiaţi imediat din exprimarea sa non verbală faptul că ceea ce vă spunea nu reflecta ceea ce trăia cu adevărat. Nu vă amăgiţi deci cu cuvintele pe care le folosiţi, deoarece comunicăm mai mult prin non verbal. Oare de ce este atât de dificil să comunicăm bine? Ştim cu toţii că o comunicare defectuoasă este originea majorităţii problemelor noastre, atât personale cât şi profesionale. Să urmărim împreună cât de mult ne împiedică rănile sufletului să transmitem sau să primin informaţii. Există cinci astfel de răni: RESPINGERE, ABANDON, UMILIRE, TRĂDARE şi NEDREPTATE. Ele conţin toate emoţiile sau convingerile toxice din interiorul nostru. Să ne amintim că atunci când fiinţa umană nu resimte nici un fel de teamă, când este ea însăşi, poate comunica cu uşurinţă. Situaţiile de dificultate pe care le trăim survin atunci când una dintre rănile noastre este activată şi preia controlul asupra noastră. Atunci, nu mai suntem noi înşine.Toate aceste răni sunt trăite la diverse grade de intensitate şi cu persoane diferite. Acesta este motivul pentru care nu comunicăm la fel cu toate persoanele din jurul nostru.

Să începem cu dificultăţile de a transmite, adică de a exprima ceea ce simţim sau de a formula cereri clare şi precise.

Atunci când se activează rana de RESPINGERE, deveniţi foarte vagi şi nesiguri în modalitatea voastră de a vă exprima. Vocea devine şi mai slabă. În consecinţă, va fi foarte greu pentru celălalt să ştie ce vreţi să spuneţi cu adevărat. Dacă celălalt nu deţine capacitatea de a vă pune întrebări pentru a clarifica ce vreţi să spuneţi, cererea voastră sau ceea ce vreţi să transmiteţi nu va fi înţeles. Acea rană vă face de asemenea să vreţi să vă salvaţi şi vă va împiedica să vorbiţi. V-ar plăcea ca celălalt să poată ghici ce trăiţi sau ce vreţi voi.

Atunci când se reactivează rana de ABANDON, vă plângeţi foarte uşor, ceea ce îl va exaspera pe celălalt. Tonul vostru plângăcios este adesea însoţit de o voce de copil. Sunteţi specialist în formularea cererilor, dar faceţi acest lucru lamentându-vă. Când exprimaţi ceea ce trăiţi, ceea ce simţiţi, sunteţi tentaţi să dramatizaţi şi să vă pierdeţi în detalii, lucru care îl poate face pe celălalt să-şi piardă răbdarea.

Cînd se decalnşează rana de UMILIRE, vă doriţi atât de mult să-l ajutaţi pe celălalt încât vorbiţi cu o voce blândă ca şi când v-aţi adresa unui copil. Sunteţi specialist în a păstra aparenţa că sunteţi calm, atunci când celălalt ştie că de fapt sunteţi enervat sau furios. Întâmpinaţi dificultăţi în formularea cererilor, deoarece credeţi că ceilalţi vor ghici ce vreţi, aşa cum vă place vouă să faceţi în relaţia cu ceilalţi.

Când se activează rana de TRĂDARE, aveţi dificultăţi în a vă exprima clar cererile, deoarece vă aşteptaţi ca celălalt să înţeleagă foarte repede. Vă pierdeţi repede rădarea şi toleranţa, ceea ce va transforma o comunicare armonioasă într-una foarte dificilă. Vorbiţi repede şi săriţi cu uşurinţă de la un subiect la altul, determinînd o ascultare dificilă din partea celuilalt. Aveţi tendinţa de a ridica tonul. Credeţi că vorbind mai tare, vă veţi face înţeleşi mai repde, lucru care nu se întâmplă. Vreţi să aveţi dreptate cu orice preţ. Ştiţi să vă exprimaţi sentimentele atunci când vreţi să-l manipulaţi sau să-l seduceţi pe celălalt. Teama de a nu fi păcăliţi şi dificultatea de a avea încredere în ceilalţi vă împiedică de asemenea să vă deschideţi.

Atunci când este activată rana de NEDREPTATE, tonul vostru devine sec şi rece. În timp ce transmiteţi o informaţie, daţi multe detalii adesea inutile, pentru a fi siguri că nu vă înşelaţi. Aveţi tendinţa de a repeta de două sau de trei ori pentru a vă asigura că aţi fost înţeles. Vă destăinuiţi cu greutate, deoarece v-aţi blocat capacitatea de a simţi. În loc să vorbiţi despre ceea ce simţiţi vorbiţi despre detalii fizice.

Acum haideţi să vedem împreună care sunt dificultăţile de a-l primi ceea ce transmite celălalt, adică de a asculta, atunci când nu suntem noi înşine, când ego-ul nostru preia controlul şi trăim o teamă pentu noi înşine.

Atunci când se activează rana de respingere, nu mai ascultaţi. Vi se pare că ascultaţi, dar de fapt îl fixaţi pe celălalt fără a-l vedea sau a-l înţelege. Puteţi chiar să ajungeţi să intraţi în panică înainte de a avea tendinţa să fugiţi. Sau, dacă vi se vorbeşte despre un subiect pe care îl găsiţi ameninţător, schimbaţi imediat subiectul. Nu răspundeţi cu adevărat la întrebarea care vi se adreasează. Vă este greu să-l priviţi pe celălalt în ochi când ascultaţi. Aveţi adesea mintea preocupată de propriile voastre scenarii în timp ce vorbeşte celălalt.

Când vi se declanşează rana de ABANDON aveţi tendinţa de a-l întrerupe pe celălalt şi de a vorbi voi. Vă place atât de mult să vorbiţi despre dramele din viaţa voastră, încât capacitatea voastră de a asculta devine foarte slabă. Căutaţi tot timpul să fiţi în atenţia celorlalţi, vreţi ca ei să vă vorbească, dar ei nu au ocazia de a vorbi prea mult.

Cînd se activează rana de UMILIRE, vreţi atât de mult să-i ajutaţi pe ceilalţi încât încercaţi să minimalizaţi ceea ce trăiesc ei. Le oferiţi ajutorul înainte ca ei să vi-l ceară. Vă este greu să-l lăsaţi pe celălalt să vorbească despre ceea ce simte şi să rămâneţi obiectivi. Dacă cineva vă întreabă ce anume trăiţi, în loc să-i răspundeţi, aveţi talentul de a întoarce discuţia asupra celuilalt.

Când se activează rana de TRĂDARE, îl întrerupeţi imediat pe celălalt, deoarece vă grăbiţi să trageţi concluziile înainte să-l lăsaţi să termine ce are de spus. Credeţi că aţi înţeles totul, dar de fapt nu este cazul. Aveţi dificultăţi în a încheia o comunicare, căci doriţi să aveţi cu orice preţ ultimul cuvânt şi mai ales să aveţi dreptate. În loc să ascultaţi ce are celălalt de spus, sunteţi mai preocupat să-l convingeţi să fie de acord cu felul vostru de a gândi. La fel procedaţi şi în cazul în care celălat exprimă o cerere, dacă nu sunteţi de acord. Vă place mult să fiţi vedeta în cursul unei conversaţii.

Atunci când se declanşează rana voastră de NEDREPTATE, vă preocupă mai mult să ascultaţi dacă ceea ce spune celălalt este corect. Dacă vă daţi seama că acestuia îi scapă un detaliu, pândiţi momentul în care puteţi să-l întrerupeţi pentru a-l completa sau pentru a spune ce anume lipseşte. Criticaţi cu uşurinţă, lucru care vă determină să ascultaţi mai degrabă ceea ce se întâmplă în mintea voastră decât să-l ascultaţi pe celălalt. Atunci când celălalt vă vorbeşte despre sentimentele sale, faceţi în aşa fel încât să schimbaţi subiectul punând întrebări despre anumite detalii fizice.

Vă sugerez să vă revizuiţi modalitatea de a transmite şi de primi mesajele, atât în viaţa personală cât şi în cea profesională. Care dintre aceste răni sunt reactivate în relaţiile cu cu anumite persoane? Nimic nu vă împiedică să verificaţi cu acele persoane pentru a vedea dacă ele vă văd în acelaşi fel în care vă vedeţi voi înşivă.

Astfel, dacă doriţi să aveţi relaţii mai bune în viaţa voastră, începeţi să vă întrebaţi ce anume trebuie să faceţi, conştienţi fiind de faptul că este necesară o schimbare în maniera voastră de a comunica. După mai mulţi ani de cercetări în acest domeniu, am ajuns la concluzia că toate formele de comunicare se pot concentra în cinci categorii. Aceste forme vă ajută atât în modalitatea de a transmite celorlalţi ceva, cât şi în felul în care primiţi, ascultaţi. Idealul ar fi să învăţăm să-i ascultăm pe ceilalţi pentru a şti să diferenţiem clar ceea ce ne comunică. Ştiind că ascultarea este la fel de importantă ca şi cuvintele, ştiţi de asemenea, că , dacă învăţaţi să ascultaţi cu adevărat, veţi obţine ca rezultat o bună ascultare a celorlalţi. Această lege a compensării este imuabilă în toate deomeniile. Totuşi, se poate întâmpla ca celălalt să aibă nevoie de ascultarea voastră, deorece vrea să vă împărtăşească anumite lucruri dificile pe care le trăieşte în acel momnet. Dacă, în acel moment anume, nu vă simţiţi capabil să-l ascultaţi, este foarte important să-i spuneţi celuilalt despre lipsa voastră de disponibilitate.

Prima formă de comunicare este SCHIMBUL. Când celălalt vă împărtăşeşte ceva, trebuie doar să-l ascultaţi. Nu trebuie să-i răspundeţi dacă acesta nu v-a întrebat nimic. De exemplu, partenerul vostru se întoarce aceasă spunând : « Ah! Ce cald este astăzi. » Nu o să-i răspundeţi că ieri a fost şi mai cald. Aţi remarcat ce anume simţiţi atunci când vorbiţi despre un incident care vi s-a întâmplat şi celălalt vă spune părerea lui fără să i-o cereţi, sau începe să pună o serie de întrebări sau vă întrerupe, sau schimbă subiectul? Deci, dacă vreţi să fiţi ascultat când vorbiţi, învăţaţi la rândul vostru să-i ascultaţi pe ceilalţi. Aiguraţi-vă că nu există nici o propoziţie interogativă înainte de a vă formula părerea sau de a răspunde : este suficient să-l primiţi pe celălalt în ceea ce împărtăşeşte.

O a două formă de comunicare este cea în care se exprimă o CERERE DE AJUTOR ADEVĂRATĂ. Aceasta poate fi o favoare sau un sfat cerute de cineva. Oricare ar fi această cerere, este recomandat să adresăm cel puţin trei întrebări celuilalt pentru a ne asigura ce vrea cu adevărat înainte de a accepta sau de a refuza ajutorul cerut. Se întâmplă foarte rar ca cineva să-şi formuleze cererea foarte clar şi precis de la început. Adesea, acea persoană nu ştie exact care este problema ei. Iar aceste întrebări de clarificare nu sunt doar în folosul celui căruia i se adresează cererea, ci mai ales sunt folositoare celui care a cerut ajutor.

Devenind tot mai atenţi la comunicare, veţi putea remarca că, de obicei, primiţi o CERERE DE AJUTOR ASCUNSĂ. Ceea ce înseamnă că acea personă vă cere ajutorul, dar nu există o întrebare în cererea ei. Vorbeşte despre o situaţie problematică, putem sesiza că este vorba despre o cerere de ajutor, dar acest lucru nu este precizat de acea persoană. De exemplu, dacă cineva vă spune : « Nu pot să mai trăiesc cu un partener care este atât de indiferent cu mine. » Nu serveşte la nimic să începeţi să-i daţi sfaturi, căci nici nu ştiţi nici măcar dacă acea persoană vrea să afle părearea voastră. Poate vrea doar să se plângă şi să fie compătimită. Asiguraţi-vă deci, că, în această formă de comunicare, celălalt chiar vrea ajutorul vostru. Apoi puneţi-i câteva întrebări pentru a afla ce fel de ajutor vrea să primească de la voi, iar atunci veţi fi în măsură să îi spuneţi dacă îl puteţi ajuta sau nu.

Aminitiţi-vă că oricine poate cere ajutorul unei alte persoane, dar că aceasta din urmă nu este obligată să spună da. Se poate întâmpla să nu fie în măsură să-l ajute în acel moment sau să nu ştie cum anume să o facă.

O altă formă de comunicare este o INTREBARE LEGITIMĂ, adică o întrebare de informare despre ceva sau un detaliu de adăugat. Puteţi să răspundeţi dacă cunoaşteţi răspunsul. Nu aveţi nevoie să adăugaţi o cantitate de informaţii care nu au fost cerute.

Ultima formă de comunicare şi cea mai dificilă de gestionat este atunci când percepeţi o ÎNDOIALĂ în ceea ce vă spune celălalt, adică simţiţi că acesta din urmă se îndoieşte de ceea ce aţi spus voi sau nu are încredere în capacităţile voastre. Atunci este foarte uşor să cazi în capcaă şi să reacţionezi puternic, de exemplu: « Tu şi ideile tale, ştii bine că nu m-au ajutat niciodată ! » Este necesar atunci să să revenim cu o întrebare de genul « De ce îmi spui acest lucru ? Vrei să afli altceva sau vrei să îmi explici mai mult ce anume vrei să spui? ». În nici un caz nu trebuie să încercăm să-l convingem pe celălalt, repetând ceea ce tocmai am spus deja sau ceea ce credem. Celălalt nu vă va asculta atâta timp cât va fi în această stare de îndoială.

Cu cât învăţaţi mai bine să ascultaţi şi să diferenţiaţi formele de comunicare, cu atât mai mult vă va fi mai uşor să transmiteţi celorlalţi ceea ce vreţi să comunicaţi. În plus, alegerea de a transmite cît mai clar şi de a primi fără temeri, vă ajută să diminuaţi gravitatea rănilor din viaţa voastră. Comunicarea eficientă este într-adevăr o artă, iar nimeni în lume nu excelează în domeniul artistic fără multă practică, răbdare şi perseverenţă.

Deci, hotărâţi-vă începând de azi să exersaţi această artă. Prima etapă constă în descoperirea propriilor dificultăţi în funcţie de rănile activate în relaţiile cu diferite persoane. După aceea, fiţi foarte atenţi la forma de comunicare folosită de către ceilalţi, ascultându-i cu atenţie. În plus, vă sugerez să le împărtăşiţi celor apropiaţi intenţia voastră de a comunica mai bine şi să le cereţi să vă spună, în lunile viitoare, dacă au remarcat un progres.

Lise Bourbeau.

Autoarea şi fondatoarea Şcolii Ecoute ton corps.